Florica nu este o persoana. Este o comuna. In apropiera autostrazii Soarelui. Adica in loc sa mergi la mare, faci o abatere si ajungi in comuna Florica. O comuna mica in mijlocul campiei. Vara se simte vantul Baraganului . Noi am nimerit de data asta intr-un moment cu schimbare de vreme. Am simtit toamna cum a venit dupa o zi de sambata plina de soare. Ne-am jucat cat a fost ziua de lunga. Iar duminica am fost impreuna pe camp si am inaltat 4 zmee, pentru ca vantul era tocmai bun. Bineinteles ca zmeul cel mare a fost vedeta. La 50 de metri deasupra campului, facea un zgomot infernal!
Ne-am simtit bine ca intotdeauna. Adriana , parintii ei, Laurent, precum si catzeii Coada si Coditza
au facut ca totul sa fie frumos.
Distractie mare si cu Cristi mic & mare si evident, Nico.
Special guest star, cel pe care tati l-a numit Usain Bolt al Ploiestiului, Iulian. Care a venit pe bicicleta pana acolo, de la Bucuresti. In vreo ora jumate.
In rest, dupa cum spuneam, veselie si gratare 🙂